Când nu credeam că te iubesc

Sunt Ema și iubesc poveștile, mai ales pe cele care reușesc să te facă să visezi și să te întorci, măcar pentru câteva clipe, într-o lume în care totul este posibil. Am început să scriu din dorința de a da viață personajelor și lumilor pe care le port în imaginație. Îmi place să creez povești care aduc emoție, care vorbesc despre prietenie, curaj, speranță și despre lucrurile simple, dar importante, pe care uneori le uităm. Cred că fiecare om păstrează în suflet o parte din copilul care a fost și că o poveste frumoasă poate ajunge la acea parte indiferent de vârstă. Scriu pentru bucuria de a povesti, pentru emoția de a vedea un personaj prins viață și, mai ales, pentru cititorul care, după ce închide o carte, rămâne cu un zâmbet, cu o emoție sau cu dorința de a mai deschide încă o pagină. Pentru mine, o poveste bună este aceea care nu se termină odată cu ultima pagină, ci continuă să trăiască în imaginația celui care a citit-o. Soy Ema Țiplea y me encantan las historias, especialmente aquellas que consiguen hacernos soñar y llevarnos, aunque sea por unos instantes, a un mundo donde todo es posible. Empecé a escribir por el deseo de dar vida a los personajes y a los mundos que llevo dentro de mi imaginación. Me gusta crear historias que transmitan emociones y que hablen de la amistad, el valor, la esperanza y de esas cosas sencillas, pero importantes, que a veces olvidamos. Creo que todos guardamos dentro una parte del niño que fuimos y que una historia bonita puede llegar hasta ella, sin importar la edad. Escribo por el placer de contar historias, por la emoción de ver cómo un personaje cobra vida y, sobre todo, por ese lector que, al cerrar un libro, se queda con una sonrisa, con una emoción o con ganas de abrir otra página. Para mí, una buena historia es aquella que no termina con la última página, sino que sigue viviendo en la imaginación de quien la ha leído.